Am realizat ieri ca exista oameni pe planeta asta care nu merita prieteni....care pur si simplu devin antisociali si gata si am inceput sa accept asta....
De ieri nu m-am mai simtit vinovata pt tot ce s-a intamplat cu lumea din jurul meu care a plecat....asa sunt oamenii pana la urma....toata lumea merge mai departe pe drumuri separate care cateodata duc in locuri mai putin fericite...dar este alegerea lor cu cine si unde isi petrec zile sau noptile...asa ca nu o sa mai insist de acum incolo...nu mai are nici un rost....pt ca eu sunt ok,in sfarsit dupa mai mult de un an mi-am dat seama ca nu am gresit cu nimic........si nici ei pana la urma....asa a fost sa fie.......plus ca increderea mea oarba in lume m-a adus la stadiul de neincredere in oameni de acum asa ca pot sa spun ca am invatat ceva din toata chestia asta :)
Ideea e ca sunt oameni care doar eticheteaza tot ce se intampla in viata lor si reusesc cumva sa se victimizeze si sa para ca ei sunt cei inocenti....
Asta faci cand vrei sa scapi de anumite situatii create de tine si dai vina pe altii...dar e stupid ca si multe alte chestii pt ca avarianta cea mai buna in remedierea situatiei este sa stai si sa-ti asumi meritul pt fiecare greseala si sa ierti eventual daca ai ajuns sa fii suparat pe cineva...asa iti pastrezi prietenii si le schimbi parerea despre tine....din victima si alte chestii josnice care traiesc intr-o mizerie disperanta pt ei ,dar convenabila...ca doar deaia aleg sa ramana in ea,intr-un prieten sincer care stie cand sa admita ca a gresit si stie cand sa ceara iertare si daca se asteapta la iertare...sa fie in stare sa ierte si ei la randul lor...
Asta cred ca ma deranjeaza cel mai mult...cand spui ca iti e dor de ceva,dar nu faci nimic ca sa-l ai...cand spui ca iti e dor de anumite persoane care la un moment dat erau viata ta......si nu lupti pt ele...cand acele persoane iti cer sa lupti si tu spui ca "nu mai ai putere" de parca facei ceva inainte in afara de plansetele pt ce-ai avut si ce ai acum....
Nu mi se pare ca am gresit atat de mult incat sa merit ignoranta...in schimb mi se pare ca am cerut ajutor de la cele mai importante persoane din viata lui pt ca si eu aveam nevoie de ajutor...si de liniste...unde nu venea el sa-mi dezgroape trecutul la fiecare secunda a vietii mele de parca eu eram de piatra si nu simteam durerea pe care o avea si el....pana la urma am fost amandoi in acea relatie...amandoi sufeream si totusi...eu eram persoana la care venea a planga si sa se descarce si se astepta ca printr-o minune eu sa nu trebuiasca sa ma descarc vreodata....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu